Informaţii personale
Nume / Prenume:Talpau Aliss Ramona
Adresă(e):str.Petre Ispirescu nr:2 bl.A3.sc.B.ap 4.et 9
Telefon(oane):0751051732
E-mail(uri):alis_sweet_foryou@yahoo.com
Naţionalitate(-tăţi):Ronama
Data naşterii:10.04.1989
sex:feminin
Locul de muncă vizat / Domeniul ocupaţional
Experienţa profesională
Perioada:-
Funcţia sau postul ocupat:-
Activităţi şi responsabilităţi principale:-
Numele şi adresa angajatorului:-
Tipul activităţii sau sectorul de activitate:-
Educaţie şi formare
Perioada
Calificarea / diploma obţinută:Diploma de bacalaureat
Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite:-
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare:Scoala
Normala "Vasile Lupu" Iasi
Nivelul în clasificarea naţională sau internaţională:-
Aptitudini şi competenţe personale
Limba(i) maternă(e):romana
Limba(i) străină(e) cunoscută(e):franceza,engleza,latina,rusa
Autoevaluare:-
Nivel european (*):-
Competenţe şi abilităţi sociale:-
Competenţe şi aptitudini organizatorice:-
Competenţe şi aptitudini tehnice:-
Competenţe şi aptitudini de utilizare a calculatorului:medii
Competenţe şi aptitudini artistice:imi place sa cant
Alte competenţe şi aptitudini:
Permis(e) de conducere:da
Informaţii suplimentare:o persoana sociabila
marți, 24 februarie 2009
joi, 16 octombrie 2008
Dezvoltarea durabila
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.
Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland[1]: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmareşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".
Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.
Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta in primul rand prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii. Dezvoltare Durabila Scurt istoric al dezvoltarii durabile.
Strategia de dezvoltare durabila a Uniunii Europene intampina mai multe provocari.
Unele dintre aceste provocari sunt foarte asemanatoare cu problemele intalnite de o alta strategie a Uniunii, agenda de la Lisabona.
Cu toate ca UE a stabilit ca dezvoltarea durabila este principiul atotcuprinzator al tuturor politicilor europene, in realitate problema competitivitatii economice a ajuns sa domine agenda politica.
Cei trei piloni ai Strategiei de la Lisabona (competitivitate economica, incluziune sociala si protejarea mediului inconjurator) au fost comparati cu trei copii, dintre care unul – competitivitatea economica – are nevoie de mai multa atentie. In acest proces, Strategia de Dezvoltare Durabila este, uneori, redusa numai la pilonul mediu – al Strategiei de la Lisabona. Mai multi comisari europeni au declarat, cu diferite ocazii, referitor la aceste probleme, ca UE are nevoie in primul rand de crestere economica, inainte de a putea actiona pentru protejarea mediului ori implementarea unor politici de protectie sociala.
Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland[1]: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmareşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".
Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.
Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta in primul rand prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii. Dezvoltare Durabila Scurt istoric al dezvoltarii durabile.
Strategia de dezvoltare durabila a Uniunii Europene intampina mai multe provocari.
Unele dintre aceste provocari sunt foarte asemanatoare cu problemele intalnite de o alta strategie a Uniunii, agenda de la Lisabona.
Cu toate ca UE a stabilit ca dezvoltarea durabila este principiul atotcuprinzator al tuturor politicilor europene, in realitate problema competitivitatii economice a ajuns sa domine agenda politica.
Cei trei piloni ai Strategiei de la Lisabona (competitivitate economica, incluziune sociala si protejarea mediului inconjurator) au fost comparati cu trei copii, dintre care unul – competitivitatea economica – are nevoie de mai multa atentie. In acest proces, Strategia de Dezvoltare Durabila este, uneori, redusa numai la pilonul mediu – al Strategiei de la Lisabona. Mai multi comisari europeni au declarat, cu diferite ocazii, referitor la aceste probleme, ca UE are nevoie in primul rand de crestere economica, inainte de a putea actiona pentru protejarea mediului ori implementarea unor politici de protectie sociala.
joi, 15 mai 2008
despre prietenie
Prietenia este un lucru foarte frumos.Este foarte dificil sa ajugi la acest cuvant magic "prietenie".Prietenia este o plantă cu creştere lentă şi trebuie să îndure şi să reziste la şocurile adversităţii înainte de a fi îndreptăţită la acest apelativ.Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
miercuri, 19 martie 2008
duminică, 16 martie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
